Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni – frumuseţea unei ctitorii reînviate

Descriere

Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni – frumuseţea unei ctitorii reînviate

Reamintirea unor momente încărcate de mister, ale reconstrucției fostei Mănăstiri Cotroceni a pornit de la dorința de a reuni documente și mărturii ca într-un puzzle din care nu lipsesc prea multe piese. Dar, la fel de important este să ne reamintim a prețui patrimoniul și meseriile care astăzi nu mai au căutare, dar care redau frumusețea și sensibilitatea lucrurilor de altădată. Recunoștința este un sentiment care ar trebui să dăinuie permanent în sufletele noastre și pe care să-l arătăm celor din jurul nostru, împreună cu respectul pentru oamenii care pun suflet în tot ceea ce fac, fie că lucrează în construcții sau în laboratoare de restaurare, în ateliere de sculptură ori birouri.

Poate valurile istoriei aduc uneori liniște, alteori furtuni, însă această biserică a avut menirea de a dăinui, nouă rămânându-ne datoria de a scrie, pentru a lăsa o mărturie în istoria ei.

Așa că, pe o vreme ploioasă în care încă de dimineață o furtună aprigă doboară copacii înalți și bătrâni din grădină, iar oamenii sunt neputincioși în fața dezlănțuirii naturii și a timpului, m-am hotărât să aștern pe hârtie câteva momente la care a fost martoră biserica fostei Mănăstiri Cotroceni.

Pe locul unde odinioară biserica fostei Mănăstiri Cotroceni își arăta frumusețea, priveam spre o insulă de pământ mărginită de falnici castani, în centrul cărora se înălța Memorialul ce adăpostea mormintele ctitorilor. Insula era înconjurată de aleea de travertin ce delimitează corpurile de clădire, unele vechi ce constituie fostul palat regal, azi Muzeul Național Cotroceni, și altele mai noi, Palatul prezidențial.

Am căutat răspuns la multe întrebări: Cum s-ar putea reconstrui biserica? Cum a fost odinioară clopotnița bisericii? Are clopot? Ce e construit ca imobil, e înregistrat undeva? Există o arhivă despre biserică? Însă, toate aceste întrebări rămâneau rând pe rând fără răspuns.

În căutarea răspunsului, am urcat o scară din lemn prăfuită, apoi am deschis o ușă care rar era folosită. Am intrat într-o încăpere mare, plină de obiecte prăfuite.

Pe o parte a peretelui era așezat mecanismul unui ceas de mult stricat. Am mai urcat o scară de lemn îngustă, la capătul căreia se afla brațul de rezistență al clopotului, a cărui vedere m-a purtat cu gândul la arta populară românească. Însă nimeni nu știa ce s-a întâmplat cu vechiul clopot, ce odinioară a bătut în această clopotniță.

Realizarea integrală a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni a pornit de la hotărârea Președintelui României, Traian Băsescu, din mai 2005: „găsiți convenția, planul de refacere totală, faceți rapoarte de evaluare: timp/spațiu, suplimentar/costuri” înscrisă pe un memorandum al Fundației Cantacuzino.

Demararea lucrărilor, care urmau a fi realizate și care constituiau baza bugetului aferent reconstrucției bisericii, necesita o serie de informații legate de memorialul existent, informații care însă nu erau de găsit. Așa că, întoarcerea în timp prin cercetarea fondului documentar era singura posibilitate de a afla misterul acestui locaș de cult.

Ce am deslușit în urma căutărilor mele? A fost un puzzle pe care istoria și-a pus amprenta, zugrăvind imaginea unei biserici mereu supraviețuitoare.

Andreia Cristina Iana