Liturghier

Descriere

Liturghier

Cuvântul Liturghie în limba greacă înseamnă lucrare publică și provine din alte două cuvinte, „laos” şi „ergon”. „Laos” înseamnă popor, iar „ergon” înseamnă „lucrare”. Deci Liturghia este lucrarea poporului dreptcredincios pentru a preamări pe Dumnezeu, dar și lucrarea lui Dumnezeu pentru a sfinţi poporul dreptcredincios. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, diaconul zice: „Vremea este să facem Domnului”, dar acelaşi verset (Ps. 118, 126) se poate traduce „vremea este ca Domnul să lucreze”, ca Domnul să lucreze pentru noi. Este deci posibilă o dublă traducere, ceea ce înseamnă un dublu conţinut duhovnicesc al Sfinte Liturghii, ca lucrare publică, și anume, lucrarea poporului pentru prea mărirea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu pentru sfințirea poporului. În acest înţeles, la sfârsitul Sfintei Liturghiei se arată că Dumnezeu este Sfinţitorul poporului: „Tu ești sfinţirea noastră”, iar rostul Liturghiei este sfinţirea poporului dreptcredincios de către Dumnezeu, Care este prezent și lucrează în timpul Sfintei Liturghii. Așadar, înţelegem că săvârșitorul principal al Sfintei Liturghii este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos: „Tu ești Cel ce aduci și Te aduci, Cel ce primești și Cel ce Te împarți (dăruiești)” – după cum se spune în rugăciunea aducerii darurilor la Sfântul Altar. De aceea, conținutul duhovnicesc al Liturghiei poate fi rezumat astfel: „Hristos în mijlocul nostru”.

Dar nu numai după prefacerea Darurilor în Trupul și Sângele Domnului, ci în întreaga Sfântă Liturghie, de la început până la sfârșit, este Hristos prezent în mijlocu nostru, după cum a făgăduit El însuşi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi îm numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18,20). (…)

Sfânta Liturghie este, așadar, cea mai necesară, mai preţioasă, mai benefică și mai sfântă lucrare a Bisericii, ca lucrare a poporului pentru Dumnezeu și lucrare a lui Dumnezeu pentru popor, dar și pentru întreg universul creat de Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL