Descriere
Patrologie – Vol. 3 Ediţia 2015
„Ultima perioadă a Patrologiei începe de la Sf. Chiril al Alexandriei și Teodoret de Cyr, și ține până la anul 749, data morții Sf. Ioan Damaschin sau 843, Duminica Ortodoxiei sau 787, anul celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic, pentru Răsărit, iar pentru Apus, de la Fericitul Augustin și Sf. Leon I cel Mare, până la Sf. Isidor de Sevillia (†636).
După perioada de aur a literaturii creștine din secolul al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea, literatura creștină a intrat într-o perioadă de stagnare, de decădere, care ar avea două cauze: una externă și alta internă.
Externă: Năvălirile barbare în centrul și apusul Imperiului Roman, întinderea stăpânirii mahomedane în răsăritul acestui imperiu, moartea lentă a culturii greco-latine, care stimula pe cea creștină, amestecul împăraților nu numai în Biserică, ci și în teologie, totalitarismul papilor, dispariția cunoașterii limbii grecești în Apus și a limbii latine în Răsărit.
Internă: Slăbirea unității spiritului creștin prin crearea de atmosfere regionaliste, datorită apariției multor biserici naționale, controversele monofizite și monotelite istovitoare ș.a. Totuși, nu se poate spune, așa cum se exprimă unii patrologi, că este o perioadă de decadență. Negreșit, în această perioadă nu avem scriitori de talia Sf. Vasile cel Mare, a Sf. Grigorie Teologul (de Nazianz), a Sf. Ioan Gură de Aur sau a Fericitului Augustin, dar nu au lipsit teologi înțelepți, cunoscători ai literaturii creștine anterioare, cât și ai literaturii clasice”.
(Extras din Patrologie – Vol. 3 Ediţia 2015)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.