Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

Descriere

Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

„Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut din părinți evlavioși, trăitori în ținutul Muscelului. Din fragedă tinerețe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărțit de toate plăcerile și ispitele lumii deșarte și s-a retras în Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviței, unde s-a călugărit și a deprins, de la părinți îmbunătățiți, rânduiala vieții monahale.

A cunoscut pe mulți dintre sihaștrii care locuiau în vremea aceea în preajma mănăstirii, datorită cărora ținutul muscelean a fost numit Valea Chiliilor. Minunatul Ioanichie, după ce a deprins viețuirea călugărilor iscusiți, luând binecuvântare, s-a retras într-una din peșterile Muntelui Negru-Vodă, unde, după ce a primit marea schimă monahală, s-a nevoit 30 de ani.

Ostenelile sale, lipsurile, lucrarea sa lăuntrică, rugăciunea neîncetată și cercetarea harului dumnezeiesc pe care le-a trăit Cuviosul, erau ascunse oamenilor, întrucât peștera în care s-a retras el se afla într-un loc greu de ajuns, iar sihastrul nu căuta slava lumii, ci mergea pe calea smereniei, care este temelia sporirii duhovnicești.

O dată pe săptămână un ucenic al Cuviosului venea să-i aducă pâine și apă, pe care le cobora până la gura peșterii cu o frânghie, din pricina locului foarte abrupt. Duminica, după Sfânta Liturghie, Cuviosul îl primea pe starețul mănăstirii, care îl mărturisea și îl împărtășea cu Sfintele Taine”.

Extras din Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel