Omilii la praznice împărăteşti. Viaţa Sfintei Macrina

Descriere

Omilii la praznice împărăteşti. Viaţa Sfintei Macrina

„Frumos şi dificil a fost caracterizat stilul Sfântului Grigorie de Nyssa, spirit speculativ, contemplativ, mistic, dar temperat de realismul pastoral inspirat de fratele său, Sfântul Vasile cel Mare. Dacă Sfântul Grigorie Teologul a fost Poetul şi Teologul prin excelenţă, Sfântul Grigorie de Nyssa este Filosoful. Cultura sa filosofică şi literară amplă i-a oferit posibilitatea să exprime într-o manieră remarcabilă gândirea şi trăirea sa teologică şi mistică.

Volumul de faţă ni-l înfăţişează pe Sfântul Grigorie în ipostaza sa de predicator, oferind citito­rului de astăzi posibilitatea de a lectura, în tălmăcire românească, omiliile sale la marile praznice împără­teşti, etape esenţiale în iconomia mântuirii umani­tăţii. În final, publicăm o faimoasă epistolă a sa, un veritabil manifest al vieţii monastice feminine cum a fost numită, de fapt un panegiric dedicat surorii sale, Sfânta Macrina, a cărei vieţuire a fost despărţită şi străină de orice deşertăciune lumească, fiind astfel rânduită încât să imite petrecerea îngerească.

Omiliile publicate aici ne dezvăluie nu un teolog de cabinet, închis în turnul său de fildeş, ci un arhipăstor care pune în practică cele despre care filosofează, aflat în mijlocul fraţilor săi, pe care îi povăţuieşte către apa cea vie a Scripturii. Cu o artă desăvârşită în simplitate şi profunzime, marele teolog înfăţişează tainele cele mai presus de cuget ale iconomiei mântuirii. Unirea ipostatică, Botezul Domnului, Răstignirea, Moartea, învierea, înălţarea la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt nu sunt simple evenimente istorice pe care le comemorăm, ci realităţi pe care le parcurge fiecare creştin ce-L urmează pe Hristos, Care ia chip în el.

Vechiul şi Noul Testament, viaţa veşnică şi cea trecătoare. Sfânta Treime şi omenirea, totul se află în relaţie şi comunicare prin mijlocirea Tainelor Bisericii: «Noi însă, primind Botezul întru imitarea Domnului şi învăţătorului şi Conducătorului nostru, nu ne îngropăm în pământ […], ci, venind la stihia înrudită pământului, adică la apă, ne ascundem într-însa, ca Mântuitorul în pământ, şi, făcând aceasta de trei ori, închipuim în noi înşine harul învierii celei de a treia zi. Şi acestea le săvârşim nu primind Taina în tăcere, ci chemând Cele trei sfinte Ipostasuri în Care am crezut, în Care şi nădăjduim, de la Care nouă ni se dăruieşte şi ce este prezent, şi ceea ce va fi» (Omilia la Bobotează).

Omiliile de faţă au şi o importanţă istorică însemnată, de pildă Omilia la înălţarea Domnului reprezintă prima atestare a existenţei unei sărbători dedicate înălţării Domnului, distinctă de Cincizecime. Sfântul Grigorie îi invită pe toţi către acea «beţie sobră» ce izvorăşte din vinul harului dumnezeiesc: «Fie ca şi ei să bea cândva din mustul acesta, din vinul acesta proaspăt zdrobit şi ieşit din teascul în care a călcat prin Evanghelie Domnul, ca să-ţi facă ţie băutură însuşi sângele ciorchinelui Său! Fie ca şi aceia să se umple de acest vin nou, pe care l-au numit must şi care nu a suferit amestecarea cu apa eretică a măsluitorilor!» (Omilia la Duhul Sfânt, adică la Cincizecime)”.

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă