Rânduielile vieţii monahale


Autor: Colectiv de autori


Editura: EIBMO


20,80 lei

200 în stoc

Distribuie:

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on linkedin
Share on telegram
SKU PF0799 Categorie Etichete ,

Transport Gratuit

pentru comenzi mai mari de 150 lei

Comandă rapidă

Plata cu cardul sau ramburs în siguranță

Magazin oficial

Librăria Patriarhiei Române

Informații suplimentare

ne puteți contacta și telefonic

Descriere

Pe bună dreptate, posteritatea a recunoscut în Sfântul Benedict din Nursia, alături de Sfântul Ioan Casian, pe unul dintre fondatorii monahismului apusean, întrucât viața și învățăturile sale au influențat de-a lungul veacurilor nenumărate generații de monahi creștini din Occident. În ciuda acestui fapt, spre deosebire de Caesarius, Casiodor și alte personalități monastice ale timpului său, Sfântul Benedict nu este menționat de niciunul dintre contemporanii săi și nici în vreo lucrare care să poată fi datată ca fiind anterioară secolului al VI-lea. Cu excepția Rânduielilor sale, care nu oferă detalii autobiografice directe, Sfântul Benedict nu a lăsat alte scrieri, astfel că, pentru informații referitoare la biografia sa, depindem întru totul de Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare.

Născut într-o familie ilustră a Romei, Sfântul Benedict s-a format ca personalitate duhovnicească în lumina dragostei nesfârșite pentru Împărăția cerurilor, încă din copilărie iubind viața însingurată, închinată lui Dumnezeu. De aceea s-a și retras într-o viață solitară la Sublacus, așezare aflată la aproximativ 60 de kilometri de Roma, ajungând în cele din urmă un autentic învățător al virtuții.

Prin viața sa vrednică de cinstire, Sfântul Benedict s-a dovedit a fi următor al Sfinților Părinți din primele veacuri, săvârșind minuni spre slava lui Dumnezeu încă de la începutul vieții sale duhovnicești. Notorietatea sfințeniei sale s-a răspândit în întreg ținutul în care trăia și a devenit motivul pentru care a fost rugat de un grup de monahi să le fie povățuitor duhovnicesc. Prin practicarea virtuților și curăția vieții, Sfântul Benedict a atras pe calea monahismului numeroși tineri. Plin de râvnă, a zidit în Sublacus douăsprezece mănăstiri, acestea corespunzând lavrelor pahomiene din Răsărit. Pentru folosul monahilor trăitori în acele mănăstiri și datorită sfințeniei sale, Sfântului Benedict i-au fost dăruite de Dumnezeu diferite harisme.

Volumul cuprinde studiul introductiv la Rânduielile Sfântului Benedict din Nursia, traducerea Rânduielilor benedictine și traducerea Cărții a II-a a Dialogurilor Sfântului Grigorie cel Mare – unica sursă de informație biografică referitoare la Sfântul Benedict.

Rânduielile îl evidențiază pe autorul lor în raport cu alte personalități contemporane lui: personalitatea sa este individualizată nu doar prin minunile săvârșite, relatate în dialogul Sfântului Grigorie, ci și prin cuvântul învățăturii sale, întrucât, în cazul Sfântului Benedict, praxis se află în acord cu theoria. Elaborate sub forma unui set de principii călăuzitoare pe cât de simple, pe atât de profunde, Rânduielile sunt adresate celor ce doresc să viețuiască în starea con-templativă din cadrul monastic.

Rânduielile reprezintă cel mai influent document normativ în spațiul monahal occidental pentru faptul că, deși existau numeroase alte reguli monahale în acea perioadă, reglementă-rile benedictine sunt sintetice și inovative. Citindu-le, se poate remarca fundamentarea lor pe o serie de lucrări anterioare, aparținând Sfân-tului Pahomie, Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Ioan Casian, Fericitului Augustin și pe Regula Magistri. Sfântul Benedict are însă darul de a sintetiza în chip fericit elementele esențiale din conținutul scrierilor amintite, rezultatul fiind unul remarcabil: Rânduielile sale sunt, pe de o parte, o continuare admirabilă a tradiției și a practicilor monahale anterioare, pe de altă parte, ele constituie o consistentă contribuție personală la adaptarea necesară a monahismului la nevoile spirituale ale contemporaneității sale.

De altfel, legăturile textului benedictin cu Rânduielile basiliene se pot decela cu ușurință: acestea țin de fond și de formă, Sfântul Benedict păstrând aparența structurală pentru care optează Sfântul Vasile cel Mare – succesiunea întrebare-răspuns. Pentru a ilustra filiația de conținut ale acelorași scrieri, e suficient să amintim precizările legate de amplasarea mănăstirilor în locuri retrase și de necesitatea supunerii fiecărui monah în parte față de autoritatea unui avvă ales dintre membrii comunității monastice respective, acesta fiind monahul cu cea mai înaltă și mai îndelungată trăire spirituală din cadrul comunității.

Măsura influenței perene a Rânduielilor o dă, de pildă, expresia consacrată ora et labora, care, deși nu se regăsește textual în opera benedictină, surprinde esența ansamblului de norme pe care le oferă Sfântul Benedict. Sintagma traduce datoria monahului de a trăi continuu în rugăciune și în lucrarea care îi revine, deci de a fi un ascet responsabil, contemplativ, dar, totodată, implicat în viața societății pentru care se roagă neîncetat și pe care o ajută în mod concret prin lucrarea de caritate.

Rânduielile Sfântului Benedict din Nursia continuă să prezinte și acum, la mai bine de un mileniu și jumătate de când au fost scrise, o mare importanță în planul vieții duhovnicești, constituind în egală măsură o sursă de cunoaștere a monahismului cenobitic din Italia secolului al VI-lea și o punte de legătură între monahismul de obște apusean și cel răsăritean.

Informații suplimentare

Greutate 0,2 kg
Dimensiuni 2 × 15 × 21 cm
ISBN

978-973-616-194-0

Limba

Română

An apariție

2012

Localitatea

București

Autor

Colectiv de autori

Editura

EIBMO

Suport

Hârtie

Copertă

Broșată

Număr de pagini

225