Descriere
Regulamentul cimitirelor în Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Română poate depăşi cadrul dreptului de stat și dreptului comun prin specificul lucrării și activității ei și prin poziția ei juridică autonomă, ca un subiect aparte al dreptului internațional și național, cu un sistem de drept propriu.
Biserica și-a manifestat întotdeauna autonomia prin organele sale de conducere specifice, prin elaborarea de legi, regulamente și proceduri interne care au pus ordine și rânduială în activitatea sa dogmatică, liturgică, canonică și administrativă.
În baza autonomiei sale și a dreptului imuabil de a se conduce după statute și regulamente proprii, Biserica Ortodoxă Română a adoptat la finalul anului trecut, prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 11943 din 9-11 decembrie 2020, Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română. Această adoptare a noului text de reglementare juridico-administrativă este binevenită, ținând cont că vechiul Regulament pentru organizarea și funcționarea cimitirelor din Patriarhia Română data din anul 1977, ultimele modificări și amendamente fiind aduse în anul 2003. Astfel, acest regulament trebuia reactualizat, amendat, completat și republicat potrivit realităților, dinamicii și necesităților vieții administrative bisericești. De asemenea, apariția noului regulament reprezintă un bun și potrivit început pentru „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”.
Conform structurii oricărui act normativ, Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română se împarte în 12 capitole și cuprinde 51 de articole. Este evidențiat mai întâi temeiul de lege prin care cultele religioase din România pot înființa și administra cimitire confesionale: „Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător” (art. 28, alin. 1 din Legea cultelor nr. 489/2006).
În baza acestei prevederi legale, parohiile, mănăstirile și eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au dreptul să înființeze, să administreze și să dețină în proprietate sau folosință cimitire, potrivit art. 27, alin. 1 și 2 din aceeași Lege: „Cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile. Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fiecărui cult”. Astfel, art. 3 din noul regulament achiesează la cele enunțate mai sus și prevede faptul că cimitirele parohiale, ale mănăstirilor și eparhiilor sunt bunuri sacre, neputând fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate, acestea constituind un drept indeniabil al cultului și comunității religioase respective.
În baza principiului canonic al loialității față de stat și în baza dialogului interreligios, Biserica Ortodoxă Română a arătat întotdeauna o deschidere spre comuniune, comunicare și dragoste frățească, spre cei de alte credințe, prevăzând la art. 47, alin. 1 din prezentul regulament, posibilitatea ca în cimitirul parohial să poată fi înmormântați și alți credincioși decedați, neortodocși, în cazul în care în localitatea respectivă nu există un cimitir în proprietatea administrației publice locale, aspect prevăzut de altfel și în art. 28, alin. 2 din Legea cultelor din România: „În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune”.
Din perspectiva organizării și sistematizării cimitirelor, o noutate a acestui regulament este subliniată în art. 10, prin care se recomandă ca cimitirele să fie împărțite în parcele ordonate prin litere, iar fiecare parcelă să fie împărțită în rânduri și locuri de înmormântare numerotate și identificate în Registrul locurilor de înmormântare, pentru a exista o evidență clară, transparentă și corectă în ceea ce privește evidența locurilor de înmormântare și a concesionarilor acestora.
Autoritatea canonică a prevăzut în noua reglementare în materie de administrare a cimitirelor bisericești aspecte ce țin de folosința nelimitată sau temporară a acestor locuri de înmormântare, reglementări de ordin peisagistic-arhitectural (alei, căi de acces, amplasarea capelei mortuare, a clopotniței, acces la o sursă de apă, plantarea de arbuști și copaci ornamentali etc.), precum și respectarea cu strictețe de către beneficiari a planului de sistematizare, a amenajării și îngrijirii mormintelor, a măsurilor igienico-sanitare, dar și a obligațiilor financiare reglementate de către administrația cimitirului.
În capitolul al III-lea se dezvoltă o serie de probleme ce țin de activitatea administrativă și de persoana administratorului cimitirului parohial, mănăstiresc sau eparhial, după caz, precum și aspecte privind personalul necesar angajat, conform legislației muncii din România (administrator, îngrijitor, constructor pentru cavouri sau alte edificii funerare, gropar etc.), cu existența unei fișe a postului în care să fie precizate atribuțiile și responsabilitățile fiecărui angajat în parte.
În privința „Registrelor de evidență a locurilor de înmormântare” în care sunt precizate și înscrise date cu caracter personal precum: numele și prenumele concesionarului, numărul și data întocmirii actului de concesiune, date de contact și alte mențiuni importante, este bine de știut că Biserica Ortodoxă Română asigură confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, conform Directivei Uniunii Europene 2016/680 privind GDPR, transpusă în legislația internă prin Legea nr. 363/2018. Noul regulament al cimitirelor prevede la art. 17, alin. 2 ca registrul locurilor de înmormântare să poată fi întocmit atât în format letric, cât și electronic, cu mențiunea de a fi respectate toate prevederile legale și specifice de securitate informatică.
Noile prevederi ale regulamentului cimitirelor se dovedesc a fi unele în pas cu dezvoltarea societății și a dimensiunii juridice a acesteia, mai ales că în capitolele IV și V sunt enunțate și rezolvate o serie de aspecte privind modul de concesionare a locurilor de înmormântare, titlul gratuit care poate fi atribuit unei persoane de către organele de conducere competente, aspecte de ordin financiar-administrativ (taxă de concesiune, taxă anuală), chestiuni cu privire la transmisibilitatea sau înstrăinarea locului de înmormântare, prelungirea sau încetarea dreptului de folosință a locului concesionat, dar și probleme juridico-canonice în materie de succesiune, moștenire, donație etc.
Tot ca o noutate adusă de noul „Regulament al cimitirelor din Patriarhia Română”, sunt trasate direcții și proceduri clare în privința construcțiilor funerare (borduri, cavouri, cripte, cruci monumentale), toate aceste lucrări intrând direct în supravegherea și coordonarea administrației cimitirului. Construcțiile funerare pot fi executate fie de firme autorizate, fie în regie proprie, numai prin întocmirea și prezentarea în prealabil a unei documentații tehnice, în baza căreia să se poată aproba și executa lucrarea respectivă.
Prin urmare, așa cum spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în „Cuvântul Înainte” al ediției print a noului regulament, prezentul act normativ este, „în același timp, o continuare și o actualizare a tradiției ortodoxe românești privind cinstirea mormintelor celor adormiți în Domnul, precum și îngrijirea cimitirelor. Ne exprimăm convingerea că noul regulament va constitui un instrument juridic și administrativ foarte util pentru organizarea, buna chivernisire și evidențierea valorii liturgice și culturale a cimitirelor bisericești”.
Pr. Cosmin Santi
Recenzii
Nu există recenzii până acum.