Descriere
Viața, Acatistul și Paraclisul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul
Aprins de dorul liniștirii, Sfântul Paisie s-a nevoit în mai multe mănăstiri și schituri ale Sfântului Munte, precum și în Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Stomion, din Epir, pe care a și reconstruit-o, dar și la Muntele Sinai, în sihăstria Sfinților Galaction și Epistimia.
Toată viața lui a fost postire continuă, neasemănată înfrânare, neîncetată priveghere, neîntreruptă rugăciune, cercetare pusă în practică a scrierilor Sfinților Părinți și, mai ales, a lui Avva Isaac, viețuire cu totul aspră și răbdare cu bărbăție și cu doxologie neîncetată.
Prin nevoințele aspre la care se supunea Cuviosul cu smerenie, se bucura de vederea slavei lui Hristos și de binecuvântările Maicii lui Dumnezeu, dar s-a învrednicit și de arătări ale Sfinților, precum: Sfântul Arsenie Capadocianul, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Luchilian, Sfântul Pantelimon, Sfântul Vlasie din Sclavene, Sfânta Ecaterina, Sfânta Eufimia. De asemenea, l-a văzut pe Îngerul său păzitor, auzea adesea cântări îngerești și strălucea de lumină cerească.
Deci, făcându-se în întregime lumină, era cu neputință să mai rămână ascuns, precum dorea. Numele lui străbătând pretutindeni, atrăgea mulțimi de oameni de toată vârsta și starea, la smerita lui colibă, numită Panaguda, aflată în apropiere de Karies. Acolo a viețuit Cuviosul ultimii 14 ani ai vieții pământești, deși mult dorea iubita sa liniște și gândea să se mute într-un loc necunoscut și de acolo, prin rugăciune, să miluiască și să întărească lumea în chip nearătat. A primit însă înștiințare de sus că alta era voia lui Dumnezeu: trebuia să rămână la coliba lui spre mângâierea și întărirea celor ce alergau la el.
Răsfoiește cartea!
Recenzii
Nu există recenzii până acum.