Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei

Descriere

Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei

Dacă, luându-se doar după titlurile cuvântărilor adunate în acest volum, ar fi ispitit cineva să creadă că ele au fost potrivite numai pentru vremurile păstoririi Sfântului Ioan Gură de Aur, mult s-ar păgubi duhovnicește.

Căci, pe de-o parte, nu și-ar putea întări și mai mult conștiința sa dogmatică, aflând cât de hotărâtoare pentru mântuirea omului este împărtășirea credinței celei dintru început, curate și singure adevărate – odorul neprețuit încredințat lumii prin propovăduirea Sfinților Apostoli ai Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, odor păstrat neschimbat și ocrotit numai de Biserica cea dreptmăritoare, de la originile ei apostolice și până astăzi; pe de altă parte, i-ar fi mult mai greu unei asemenea persoane să recunoască amăgirea spirituală ascunsă în formele și formulele perfide sub care s-au strecurat, prin istorie, până în zilele acestea, erezii prin care a fost primejduită Biserica încă din primele veacuri creștine.

Și care erezie a adunat în învățătura ei mai multă blasfemie decât arianismul, rodul otrăvit al trufiei minții omenești care a iscodit fără pic de sfială cele de necuprins, adică cele ale Dumnezeirii, respingând adevărul revelat?

Sfântul Ioan Gură de Aur i-a înfruntat prin cuvântările sale pe cei mai antihristici dintre arieni, pe anomei, cei care în totală orbire spirituală au luptat cu îndârjire împotriva adevărului mântuitor, mărturisit și mai cu seamă dovedit de Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). Aceia nu doar tăgăduiau dumnezeirea Fiului, Cel din veci născut din Tatăl și întrupat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4) pentru izbăvirea noastră, ci cutezau să-și atribuie chiar putința cunoașterii ființei lui Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist