Despre Rugăciunea Domnească

Descriere

Despre Rugăciunea Domnească

Prin rugăciunea Tatăl nostru, însă, Domnul Hristos ne-a dăruit mai mult decât modul și modelul desăvârșit al rugăciunii noastre, și anume ne-a dăruit „toată amintirea învățăturii Lui… prescurtarea întregii Evanghelii” (Tertulian, Despre rugăciune, I). În norma de rugăciune ne-au fost astfel dăruite în chip tainic și minunat norma credinței și norma viețuirii spre mântuire după voia atotsfântă a lui Dumnezeu.

O asemenea bogăție de înțelesuri și învățături ziditoare ne-ar fi rămas însă în mare parte ascunsă, dacă n-am fi fost, în Biserică, binecuvântați cu prospețimea inepuizabilă a izvoarelor tradiției exegetice patristice. Este un adevăr ilustrat și de prezenta și revelatoarea tâlcuire a Sfântului Grigorie al Nyssei (c.330 – c.395) la Rugăciunea Domnească. El a scris acest comentariu întrucât a constatat răcirea râvnei spre lucrarea rugăciunii la mulți dintre credincioșii contemporani lui.

De aceea, Sfântul Grigorie atrage atenția tuturor celor care încep să se înece în grijile și patimile acestei vieți „că nu trebuie să învețe mai întâi cum să se roage, ci că trebuie numaidecât să se roage” (Cuvântul I), pentru a-și dezmorți neîntârziat puterile sufletești lâncezânde. Simțind astfel din nou vitala nevoie de rugăciune – fiindcă ea este „respirația sufletului”, aceștia vor ieși de îndată din amara letargie spirituală în care se află. După aceea vor fi dorite bunătățile aduse de viața de rugăciune – „paza neprihănirii, potolirea mâniei, înfrânarea mândriei, curățirea de pomenirea răului, înlăturarea nedreptății, îndreptarea necredinței…” (Cuv. I). […]

Acest comentariu duhovnicesc ne învață că în rugăciunea Tatăl nostru ne sunt descoperite măreția și puterea rugăciunii creștine, ca legătură vie a omului cu Dumnezeu, ca arvună a prezenței Împărăției lui Dumnezeu în om, ca iertare de păcate și sfințire a vieții spre a se împărtăși de slava lui Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel