Imnul lui Constantin Brâncoveanu

Descriere

Imnul lui Constantin Brâncoveanu

„Țara Românească a rămas
Cu această blândă moștenire
A credinței pure fără glas
Mai presus de moarte în iubire”.
(Fragment din Imnul lui Constantin Brâncoveanu)

„Dacă ar trebui să găsim un cuvânt prin care să numim particularitatea dominantă a Imnului dedicat de Ioan Alexandru Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, acesta nu ar putea fi decât «ardoare», fiindcă din ardoarea credinței și a iubirii de Hristos – „Jertfa fără de prihană” (cf. Evrei 9, 14), și-a luat ființa jertfirea de sine a voievodului și a pruncilor săi, Constantin, Ștefan, Radu și Mate, ca și a credinciosului său sfetnic, Ianache. […]

Probabil, dintre imnurile scrise de Ioan Alexandru, în general, și dintre cele dedicate Sfântului Constantin Brâncoveanu, în special, acesta vorbește cel mai deslușit și despre comuniunea în duh, adâncă, incontestabilă, a poetului cu cel lăudat de el, întru ardoarea iubirii pentru Hristos, despre solidaritate sa cu el întru mărturisirea „Logosului întrupat în istorie”, până la pătimirea ultimă pentru Numele Lui. Chipul mucenicesc al Brâncoveanului i-a fost, de-a lungul vieții, nu un simplu motiv poetic, ci un statornic reazem sufletesc și model inspirator de curaj și bucurie a mărturisirii. […]

Omagierea Domnitorului Martir nu ar fi fost însă deplină fără lauda adusă și muceniceștilor pătimiri sufletești ale soției acestuia, Doamna Maria (Marica) Brâncoveanu, iar o frumoasă baladă popular românească, cu care se și încheie prezenta carte, vorbește, în felu-i specific, despre încrustarea definitivă a chipului Sfântului Voievod în memoria colectivă a poporului nostru creștin binecinstitor”.

Extras din nota Editurii BASILICA