Noul Idiomelar

Descriere

Noul Idiomelar

Noul Idiomelar are la bază Idiomelarul și Doxastarul. Denumirea de Idiomelar provine de la termenul idiomelă care înseamnă imn, cântare în formă de tropar cu text în proză, care are melodie proprie și nu servește ca model pentru alte cântări, cum fac automelele sau irmoasele sau prosomiile (podobiile sau asemănândele).

Cel mai cunoscut Idiomelar, al lui Hurmuz hartofilaxul († 1848), pe care l-a folosit Dimitrie Suceveanu († 1898), cuprindea atât stihiri, cât și tropare, sedelne (șezânde sau cathismale), luminânde (svetilne).

Doxastarul lui Petru Lampadarie († 1777) cuprindea numai slave de la vecernia și utrenia sărbătorilor împărătești și ale sfinților cu polieleu de peste tot anul.

Pe ambele le-a tradus, le-a diortosit, le-a aranjat Dimitrie Suceveanu și, unindu-le, le-a dat titlul Idiomelarul unit cu Doxastarul pe care l-a tipărit la Neamț în 1856 (primele două volume din perioada Octoihului) și în 1857 al treilea volum, ce cuprinde cântările Triodului și Penticostarului.

După șaptezeci și șapte de ani protopsaltul prof. Ion Popescu-Pasărea († 1943) folosindu-se în mare parte de Idiomelarul unit cu Doxastarul lui Dimitrie Suceveanu, tipărește Noul Idiomelar, în Tipografia Cărților Bisericești, București, 1933, rezumând pe cât a fost posibil și alcătuind un volum mai redus (229 p.), care să folosească atât ca manual pentru elevii seminariști, cât și pentru cântăreții bisericești.

În anul 1999, după șaizeci și șase de ani de la ediția lui I. Popescu-Pasărea, am dat la lumină, pe ambele notații muzicale, o combinație între aceste două Idiomelare, păstrând, pe cât a fost posibil, cântările așa cum le-au aranjat cei doi dintre marii corifei ai muzicii noastre bisericești.

Pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu

Răsfoiește cartea!