Omilii la Lazăr. Despre soartă şi providenţă. Despre rugăciune

Descriere

Omilii la Lazăr. Despre soartă şi providenţă. Despre rugăciune

«Nu este cu putință, nu este cu putință să te mântuiești dacă nu citești necontenit cărți duhovnicești».

Într-adevăr, doar din aceste cărți putem învăța cum trebuie să ne fie credința, pentru ca să nu ne amăgim cu o închipuită evlavie, cum se cuvine să ne rugăm pentru a fi ascultați de Dumnezeu, cum să ne încredințăm purtării de grijă dumnezeiești, cum să viețuim ca să bineplăcem lui Dumnezeu. Cuvintele de mai sus ale Sfântului Ioan Gură de Aur ar trebui să aibă un răsunet deosebit pentru omul acestui veac, care – copleșit de mulțimea și felurimea cărților cu care este îmbiat la tot pasul – nu mai pare să se preocupe de caracterul duhovnicesc, sau cel puțin moral, al acestora. Cu atât mai puțin se preocupă omul de astăzi de împlinirea trebuinței de a citi „necontenit” scrieri bisericești de zidire sufletească.

Și, totuși, cât adevăr dezvăluie asprul, dar prevenitorul cuvânt al Sfântului Ierarh! Atunci când prilejurile de sminteală, de alunecare spre păcat – pricina întregii pătimiri și nefericiri omenești – se înmulțesc peste măsură, urmarea acestui atât de trist și păgubitor fapt este cea astfel rostită de Psalmist: „stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor” (Ps. 13, 1).

Într-o asemenea stare, una dintre „armele împărătești” cu care creștinul veghetor asupra mântuirii sale își poate apăra viața și sănătatea sufletească este cercetarea stăruitoare a cărților duhovnicești și, mai presus de toate, a Dumnezeieștii Scripturi.

Așa sfătuiește Sfântul Ioan Gură de Aur, îndreptățind astfel îndemnul său: „După cum au mare siguranță cei ce locuiesc într-o casă în care sunt depozitate armele împărătești, chiar de nu se folosește nimeni de ele, că nu îndrăznesc să atace casa aceea nici hoții, nici spărgătorii, nici alt răufăcător, tot așa și casa în care se găsesc cărți duhovnicești; acestea izgonesc dintr-însa toată lucrarea diavolească și sunt, pentru cei ce locuiesc în ea, puternic îndemn la virtute. Chiar numai vederea cărților acestora ne face mai trândavi în a lucra păcatul” (Omilii la săracul Lazăr, III, 2).

Acestei descrieri a puterii spirituale aflate în învățăturile sfinte din cărțile de zidire sufletească îi corespund cu prisosință și scrierile marelui Ioan Gură de Aur, neîntrecutul propovăduitor al Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Iar cartea de față – a cărei tălmăcire în graiul românesc este datorată tot ostenelilor vrednicului nostru traducător al operei Sfântului Ioan Gură de Aur – adormitul întru Domnul, Preot Profesor Dumitru Fecioru – cu neasemuitele ei tâlcuiri la parabole și minuni ale Domnului va întări, neîndoielnic, panoplia duhovnicească a fiecărui creștin râvnitor spre purtarea „luptei celei bune” (1 Tim. 1, 18).

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist