Sfântul Constantin Brâncoveanu – ctitor al românirii cântărilor psaltice

Descriere

 Sfântul Constantin Brâncoveanu – ctitor al românirii cântărilor psaltice

Fenomenul cultural al apariției și instaurării definitive al scrisului și cântării în limba română s-a desfășurat pe un răstimp de două veacuri.

Procesul de românire este un proces lung început înainte de Coresi (sec. XVI) prin așa numitele texte rotacizate întâlnite în Maramureș, care nu sunt primele scrieri, ci copii ce îmbracă veșmântul unei limbi mai vechi decât aceea în care au apărut cărțile noastre din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Procesul de introducere a limbii române în oficierea slujbelor religioase, început de Diaconul Coresi și continuat în timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, face un pas mai departe sub Șerban Cantacuzino și se intensifică sub Sf. Constantin Brâncoveanu, în condițiile ascuțitei lupte de impunere a limbii române, atât în cărțile liturgice, cât și în Cancelaria domnească.

Domnia Sf. Constantin Brâncoveanu a constituit o epocă de renaștere culturală și artistică a Țării Românești care devine un important centru cultural – nu numai politic – pentru sud-estul Europei și Orientul ortodox aflat sub dominația musulmană.