Slujind lui Dumnezeu în Catedrala Patriarhală

Descriere

Slujind lui Dumnezeu în Catedrala Patriarhală

„Înălțată ca biserică de mănăstire și închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, ctitoria domnitorului Constantin-Șerban Basarab (1654-1658) și a lui Radu Leon Voievod. (1664-1669), a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbașa, și a fost sfințită la 6 mai 1658, în Duminica Tuturor Sfinților, de către Patriarhul Macarie al Antiohiei, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, episcopul Dionisie al Râmnicului și Serafim al Buzăului.
Radu Leon Voievod, prin hrisovul din 8 iunie 1668, a tocmit și a așezat ca să fie Sfântă Mitropolie țării, cum iaste și cea din Târgoviște, devenind astfel maica tuturor bisericilor Valahiei, unde a avut loc ungerea domnilor – cel dintâi, dintre ei fiind Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, iar ultimul Alexandru Ioan Cuza -, precum și încoronarea primilor regi ai României, Carol I și Elisabeta, la 10 mai 1881.

Tot în acest sfânt locaș, care a devenit, la 10 ani de la ctitorire, Catedrală Mitropolitană (1668), iar după alți aproximativ 260 de ani, Catedrală Patriarhală (1925), s-au petrecut cele mai importante evenimente bisericești ale țării noastre: Sfințirea Marelui Mir (începând cu 25 martie 1882), lecturarea Tomos-ului de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (25 aprilie 1885), solemnități de instalare a multor mitropoliți, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925), iar din anul 1925, întronizarea patriarhilor României, hirotonii de arhierei și numeroși clerici, evenimente bisericești și politice ale Țării Românești și mai târziu ale României. în ultimii 90 de ani, Catedrala Patriarhală s-a bucurat de atenția, purtarea de grijă și binecuvântările întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române. Primul Patriarh, Miron Cristea, și cel de-al șaselea, Daniel Ciobotea, au fost preocupați în mod special de restaurarea ei. Amplele șantiere din anii 1932-1935 și 2008 au înno­it haina bătrânei zidiri, dându-i un plus de strălucire prin importantele lucrări de consolidare, restaurare și înfrumusețare.

În același timp, Patriarhii României au avut permanent în vedere proiectul mai vechi al construirii unei Catedrale a Neamului Românesc, care s-a concretizat abia în anul 2007, când a fost sfințit locul rânduit pentru înălțarea sfântului locaș, fiind începute apoi lucrările propriu-zise de zidire a Catedralei închinate Slăvitei înălțări la Cer a Domnului și Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. în Catedrala Patriarhală de pe Dealul Podgorenilor (Dealul Mitropoliei sau Coli­na Bucuriei cum a mai fost numită), începând cu anul 1925, patriarhi, arhierei, preoți și diaconi, împreună cu mulți credincioși l-au adus lui Dumnezeu laudă și mulțumiri, pentru binefacerile primite și l-au cerut ajutorul. Slujbe înălțătoare, rugăciuni fierbinți, măiestrite cântări psaltice și corale, mărețe ceremonii oficiale, și laudele zilnice au răsunat permanent între zidu­rile încărcate de mărturii sfinte și istorii zbuciumate… Paginile acestei cărți se adaugă altora care au apărut în ultima vreme și care încearcă să pună în lumină istoria Catedralei Patriarhale din București, în această lucrare se vorbește mai puțin despre istoria zidirilor și mai mult despre slujitorii care au însuflețit-o în decursul vremii. Nu există pretenții că avem de-a face cu o lucrare exhaustivă. Dimpotrivă, considerăm că acesta este abia un început, un proiect care trebuie continuat și aprofundat în viitor printr-o cercetare atentă.

În paginile cărții se vor întâlni imaginile văzute din punct de vedere eclesiastic ale unor cunoscuți ierarhi, dar și ale multor slujitori de rang mai mic. Prezentul proiect s-a realizat pe o perioadă de aproximativ cinci ani, timp în care am cercetat în arhive, documente vechi, am întrebat pe unii slujitori mai vârstnici și pe unii mai tineri. în unele cazuri informațiile sunt sărace, fotogra­fiile lipsesc, iar datele parcă nu se leagă. Dincolo de unele aspecte pe care doar cunoscătorii și ostenitorii unui astfel de demers le cunosc și înțeleg, am reușit totuși, măcar în parte, să adun câteva date și să le așez în pagină.

Mulțumesc în mod deosebit, celor care mi-au înlesnit accesul în arhive ori au găsit informații în lucrări de specialitate. Adresez mulțumiri celor care au oste­nit în anii din urmă și au alcătuit dicționare, enciclopedii, monografii și studii de Istoria Bisericii Ortodoxe Române și care fac referire la istoria Catedralei Patriarhale. Mulțumesc viețuitorilor din marile și vestitele mănăstiri ale țării care au găsit amănunte despre slujitorii Catedralei Patriarhale și mi le-au oferit cu bunăvoință.
Sunt recunoscător celor care m-au ajutat șl sprijinit, în mod deosebit adresez cuvinte de gratitudine ostenitorilor de la Biblioteca și Arhiva Sfântului Sinod, dar și de la Mănăstirile Stavropoleos, Neamț, Cernica, Căldărușani, Agapia, Văratec, Radu-Vodă, Samurcășești-Ciorogârla, Dealu, Sinaia, Ghighiu, Cozia precum și ostenitorilor de la cotidianul Ziarul Lumina. închin această smerită lucrare ierarhilor, preoților și diaconilor care au împo­dobit, cu trăirea și slujirea lor, Catedrala Patriarhală din București, locaș afierosit Sfinților împărați Constantin și Elena.

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dedicat anul 2013 cinsti­rii celor doi Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena, ocrotitorii Catedralei Patriarhale, sunt bucuros de apariția acestei lucrări, tocmai în acest an omagial”.

(Extras din Prolog)