Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon Episcopul Trimitundei

Descriere

Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon Episcopul Trimitundei

Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 și a trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima. La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și i-a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.

În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat. A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, și anume, luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui, iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.

Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.

Și astfel, ocârmuind bine turma încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, iar sfintele lui moaște sunt păstrate în mare cinste, până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu.