Descriere
Sfântul Grigorie de Nyssa – Scrisori și tratate trinitare
Volumul conține trei epistole și șase tratate cu tematică trinitară ale Sfântului Grigorie de Nyssa. Șase dintre aceste opuscule sunt traduse pentru prima dată în limba română.
În parcurgerea acestora se poate observa „o anumită dezvoltare graduală a gândirii triadologice și pnevmatologice a autorului”, menționează în Introducere traducătorul Mihai Grigoraș.
În cuprinsul volumului se regăsesc următoarele scrieri:
SCRISORI TRINITARE
- Scrisoarea a V-a, către cei care se îndoiesc de ortodoxia lui, cerută de cei din Sebasteia
- Scrisoarea a XXIV-a, către ereticul Heracleianus
- Scrisoare către monahul Filip, despre obiecțiile arienilor
TRATATE TRINITARE
- Despre diferența dintre ființă și ipostas, către fratele său Petru
- Despre Sfânta Treime, către Eustathius
- De ce nu spunem „trei Dumnezei”, deși afirmăm trei Persoane în Dumnezeire? Către elini, pe baza noțiunilor comune
- Să nu se creadă că afirmăm trei Dumnezei, către Ablabius
- Despre credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, către tribunul Simplicius
- Împotriva lui Arie și Sabellius
Răsfoiește cartea!
Toader G. –
Sfântul Grigorie de Nyssa, mergând pe urmele fratelui său mai în vârstă, Sfântul Vasile cel Mare (al cărui moștenitor spiritual s-a considerat), ne oferă în paginile acestui volum ilustrări splendide ale dogmei trinitare, conferind discursului teologic ortodox noi dimensiuni. De pildă, pentru a ilustra distincția de ipostasuri fără diviziune de ființă dintre Persoanele Sfintei Treimi, Sf. Grigorie apelează la exemplul curcubeului, în care deși vedem culorile deosebindu-se unele de celelalte, totuși ne scapă percepției vizuale linia de întâlnire dintre galben și oranj sau dintre albastru și violet. Așa cum culorile sunt diferite, dar radianța luminoasă este una singură, tot astfel Ipostasurile Treimice sunt distincte, dar ființa dumnezeiască este una singură. După cum nu putem împărți în mod propriu unitatea indivizibilă a luminii, a unicei substanțe luminoase în cele șapte culori perceptibile ochiului omenesc, tot astfel nu putem divide dumnezeirea în trei ființe distincte (Despre diferența dintre ființă și ipostas, cap. 5, pp. 106-109).
Marian Mihăilescu –
Volum prezintă publicului nouă scrieri gregoriene, din care șase piese sunt traduse pentru prima dată în limba română. Una dintre scrisori e tradusă după o versiune latină, singura prin care textul gregorian ne-a parvenit (Scrisoarea către monahul Filip).
Întreaga carte e o delectare pentru specialist, conținând, alături de cele 9 bijuterii gregoriene, un studiu introductiv consistent (pp. 9-50) și o bibliografie bogată și adusă la zi (pp. 239-254).
O lectură foarte instructivă pentru publicul larg, dornic să pătrundă în atmosfera dezbaterilor doctrinare ale epocii.
Jeni-Florentina –
Foarte folositoare sufletește și intelectual, plină de comparații cu realități din natură sau sufletești, imagini sugestive pentru a explica pe cât e cu putință omenește misterul Sfintei Treimi. Se vede mâna de maestru a Sfântului Grigorie, versat în arta retorică. Se observă cu ușurință și faptul că stăpânea la perfecție multe dintre domeniile de cunoaștere ale vremii.
Un exemplu de ilustrare a perihorezei intra-trinitare: „Așa cum, sufletul omenesc ar veni laolaltă două sau mai multe științe – medicina, filozofia și altele asemănătoare –, cele multe la număr nu se strâmtorează reciproc într-un loc al intelectului sau al sufletului, ca să-și acorde mai mult spațiu și să-și facă loc una celeilalte […], deoarece ele rezidă într-unul și același intelect, se diferențiază între ele prin faptul că una este medicina, alta este filozofia –, tot astfel Tatăl și Fiul conțin Amândoi același loc și sunt capabili să Se primească Unul pe Altul și sunt una, dar Se diferențiază reciproc printr-un ipostas unic și o denumire unică, fiind totuși Unul în Celălalt.” (pp. 233-234)